marți, 25 ianuarie 2011

In mijlocul drumului..

Acum realizez ca sunt in mijlocul unui drum, undeva unde necunoscutul imi este cunoscut, unde lumea din jurul meu se pierde in ceata si unde luminile palpaie a nepasare. Sunt confuza si totodata lucida, gandesc cu mintea limpede si imi dau seama de locul unde sunt si tot ce imi vine in minte este sa merg mai departe chiar daca poate intunericul ma impiedica, ma impleticesc si cu toate acestea nici frica numai simt...undeva inauntrul meu stiu ca nu foarte departe voi regasii acea lume demult pierduta, sau poate ca e doar imaginatia mea, uneori mi se pare ca vad o speranta in ochii celor din jur, ca vad pe chipul lor fericire si bucurie,dar cand clipesc totul se sterge cu buretele si reapar acele zambete ironice si pline de cinism.Simt aerul imputit din jurul meu, fiecare celula din corpul meu il simte..il inhalez si-mi provoaca scarba, si-mi repet ca lumea nu e ceea ce pare a fi, iluziile sunt la fiecare pas, in fiecare zi ai impresia ca vezi o alta "fata Morgana" dar cand te apropii fie realizezi ca te-ai inselat fie in loc de acea fata vezi un monstru. Dar ce-ar fi daca am invata sa-i apreciem pe cei din jurul nostru si nu sa-i invidiem? daca am invata ca in sanul familiei ne simtim ca in Rai si ca pritenii sunt ingeri pazitori? Ei bine...da, poate doar atunci va aparea lumina in drumul nostru, si poate doar atunci Soarele ne va zambi si lucrurile vor fi din nou frumoase. De accea voi continua sa merg, sa sper, sa iubesc si sa traiesc, asa cum fiecare ar trebuii sa faca, ar fi bine sa incercam cu totii sa urcam la bordul vaporului "Fericire".

vineri, 14 ianuarie 2011

Simpla fotografie...

Cum sa incep..de fapt nici nu stiu daca exista un inceput sau un sfarsit la ceea ce vreau sa spun, e greu de explicat si in acelasi timp foarte usor, e simplu, “tu existi”. Ma uit in oglinda si parca sunt o necunoscuta,m-am schimbat in cateva zile indeajuns pentru o viata intreaga… bucuria mea nici nu stiu daca mai este acolo, poate ca am ingropat-o cate un pic, defapt poate doar se ascunde de mine, poate ca asteapta momentul potrivit sa iasa si sa imi arate ca inca pot, inca pot supravietui cutremurului pe care tu l-ai creat in viata mea, simplul tau nume imi provoaca emotie..un val de caldura imi cuprinde corpul, e ciudat, acel sentiment creste, si totul e gresit… nu stiu…Zambetul de pe buze? exista atunci cand te vad, ochii tai spun totul, intreg Universul e concentrat in mijlocul pupilei ochilor tai, acea culoare fara sfarsit, de un “imens nemarginit” ma topeste, tremur, o iau razna, plang, rad, dar, nimic nu e real..doar imaginatia care imi joaca feste, se bucura de tristea mea, e macabra…Ajung acasa, si plang, realizez ca esti doar o fotografie..Un simplu obiect intrat in mintea mea, fara scop, privesc in jur si imi apar imaginile tale..acele imagini create in mintea mea incontrolabila si razvratita, acele imagini care noaptea ma ajuta sa adorm, imi hranesc sufletul, ma aduc intr-un paradis pe care doar eu il cunosc, pe care eu il controlez, unde esti si tu, mereu acolo privindu-ma,pasind mereu spre mine, ma uit la tine..mersul tau,il iubesc, ma face sa ma fastacesc, ma inrosesc, ochii tai, din nou ma pierd in ei..ce minte bolnava! Dar iubesc o perfectiune inexistenta, un Adonis necunoscut pentru ca esti doar un chip frumos asezat intr-o fotografie pe care o port in capul meu in fiecare clipa din viata…vreau sa stiu cum esti tu…ce esti tu?de ce acum? de ce eu? ..si mai presus de toate…de ce nu ajung la tine? As vrea sa iti simt parul in mainile mele si ochii tai sa ma cunoasca, pielea ta sa imi sopteasca.sa simt incordarea muschilor tai in preajma mea, sa-ti aud vocea spunandu-mi numele…ce vorbe!pacat ca sunt doar simple cuvinte..care probabil decat vantul le poate aduce la tine, doar el iti poate soptii vorbele mele la urechi, doar el mai poate schimba ceva, dar destinul, il poate face sa se razgandeasca, eu nu vreau, dar in fata lor sunt inapta..dar il rog sa aiba grija de ele, sunt nesemnificative pentru multi, insa pentru mine sunt totul, daca nu le aduce la tine macar sa le pastreze in amintirea acestei nopti cutremuratoare..