Nimic.doar eu.

Dimineata mohorata. Incerc sa beau un ceai si nu reusesc, nimic nu e bun, doar gandul si speranta ca ziua se va schimba si va fi bine.Mhm, desi sunt coplesita de orice sentiment extaziat, sunt rece, nu-mi pasa.O iau de la capat, lenea pune stapanire pe mine, ma devoreaza, incerc sa ma misc, nu am chef, vremea ma intristeaza, vreau Soare sa pot zambii. Ah! ce incerc sa spun.., nimic, doar vorbe goale, fara sens, vorbesc aiurea,aberez. Poate nu va fi atat de rau pe cat cred acum.

Trista existenta.

As prefera sa stiu ca nu existi, sa pot dormi noaptea linistita fara sa imi acapareze cineva gandurile, fara sa-mi mananci vointa de a merge mai departe. As vrea sa nu te mai intalnesc niciodata si ziua in care te-am cunoscut sa fie un cosmar, sa fiu din nou ceea ce eram..Trist!nu se mai poate. m-ai schimbat intr-un fel in care nu credeam ca este posibil, mi-ai spalat creierul, am devenit robot. Merg, stau si privesc. Nu-mi mai pasa de nimic, tu m-ai acoperit cu totul, ma metamorfozez. Taci! nu vreau sa te mai aud, urechile imi plang la auzul vocii tale, nu fi fraier, plang de durere, tonul vocii tale le deranjeaza, mai bine te-ai indeparta, vrei sa-ti spun un secret? am murit. sunt o fantoma, sunt imateriala, nu ma mai poti atinge, numai pot simtii nimic pentru tine, mi-ai facut o favoare omorandu-ma!Acum sunt fericita! ma nasc din nou, invat sa merg, si tu, tu numai esti in aceasta dimensiune. Sa nu uiti ca puteam sa fiu totul, acum sunt nimic.