Viata cruda si haotica, nebuna si macabra mereu te sfarsesti la fel, mereu prin moarte.Sfarsitul provoaca durere, o durere ce-mi sfasfie corpul, ma macina pe dinauntru, o durere carnivora care ma dezintegreaza incetul cu incetul, ma scufund intr-o alta lume, mai stearpa, mai fada si incerc sa ma smulg din aceasta tortura, dar nu reusesc..Isi mentine pozitia si ma chinuie constant.Mereu vom sfarsi in acelasi punct, vom ajunge la acelasi stadiu, ne vom curata intr-o singura clipa, nici nu vom stii.Ah durere morbida ce nu-mi dai pace.Dar cand pierzi pe cineva drag, o persoana care ai iubit-o din toata inima, un congener, acest sentiment se intensifica de milioane de ori si te aduce intr-o lume laconica, heteroclita..Asta simt eu in acest moment si cuvinte numai am, in sufletul meu este un vacarm, durerea aceasta devenind o excrescenta.
P.S bunica te voi iubi mereu,necontenit indiferent unde esti, o parte din inima mea iti va apartine pentru eternitate, in fiecare clipa din viata mea voi regreta plecarea ta, ai lasat in urma ta un gol si o mare durere. Te iubesc. Odihneste-te in pace!