Viitor..

E seara..plictiseala acapareaza totul. Stau si nu fac absolut nimic, doar ma gandesc, ma gandesc la cum va arata viitorul, daca va fi roz, gri sau negru si tot ce stiu in momentul de fata este ca vreau sa fiu cineva bun, sa raman in amintirea multora ca un om care a facut ceva in viata, care a lasat ceva in urma. Nu vreau sa trec prin viata ca o frunza in bataia vantului, vreau sa fiu un pom fructifer din care se culeg fructe, ceva de durata. Vreau sa fac in viata tot ce e mai bun, sa le arat celor din jur ca o persoana, mai ales o romanca poate iesi la suprafata, poate fi o persoana importanta prin ceea ce face, prin bunatate si prin dedicatie. Eu inca mai am o speranta, o speranta ca lumea chiar poate prospera, ca putem sa inaintam si sa ne descoperim talentele, putem sa aratam lumii intregi si generatiilor care urmeaza ca noi nu am fost niste greieri, noi am fost furnici! Dar, uneori , cand vad tot ce este la televizor, toate lucrurile neintersante, toate filmele idioate ajung sa cred ca sper degeaba. Simt ca si cum ne indreptam spre vid, acolo unde nu suntem nimic. Dar nu reiau tot ce am spus de multe ori, nu isi are rostul. Acum ma mai gandesc la inca un lucru…cred ca respectul a disparut, pur si simplu numai tine nimeni cont de respect, de respectul pentru cel de langa noi, pentru persoanele mai mari. Ajung sa ma cutremur in fata acestei lumi searbade dar, apoi ce mai conteaza este doar sa luam totul asa cum e, si sa ne bucuram de fiecare moment, sa luam totul pas cu pas, lucrurile marunte.